tubă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it., lat. tuba)

1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg și prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane.
2. (anat.) formațiune canaliculară.

tuba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tuber)

1. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel.

intuba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intuber, it. intubare)

1. (med.) a introduce (medicamente, mâncare etc.) cu ajutorul unui tub.

saxtubă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Saxtuba)

1. instrument muzical de suflat din alamă, de mari dimensiuni, cu o sonoritate puternică de bas.

tubaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tubage)

1. (med.) introducerea unui tub, rigid sau flexibil, într-un canal sau cavitate naturală, pentru a permite trecerea aerului, pentru a introduce substanțe terapeutice sau alimentare, pentru a colecta sau evacua secreții, sau chiar pentru a explora organele subiacente.
2. (med.) ~ laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie.
3. (tehn.) operație constând în introducerea unui ansamblu de elemente tubulare metalice într-o gaură de foraj sau puț pentru a susține pereții; cuvelaj.
4. instalarea unui tub, a unei conducte într-o cavitate, pasaj etc.

tubar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tubaire)

1. referitor la trompele lui Eustache.
2. (despre un suflu, în auscultație, în unele boli de plămâni) care pare a ieși dintr-un tub rigid.

tubare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tuba)

1. acțiunea de a tuba.
2. introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia.

casing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. casing)

1. tubaj exterior într-o sondă de petrol.

esofagotubaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. oesophagotubage)

1. (med.) introducerea unei sonde în esofag; tubaj esofagian.

intubație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. intubation)

1. acțiunea de a intuba și rezultatul ei; intubare.
2. (medicină) introducerea temporară a unui tub (din metal, plastic sau alt material) într-un canal anatomic (respirator, sanguin, intestinal) pentru diferite scopuri.
3. (med.) introducerea în trahee a unui tub flexibil conectat la un aparat de anestezie.
4. (med.) acțiunea de a introduce un tub în traheea unui pacient pentru a-i permite să respire.
5. (antonim) detubare.

salpingostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salpingostomie)

1. intervenție plastică pentru refacerea unui orificiu tubar și legarea lui cu ovarul.

serpent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. serpent)

1. instrument muzical de suflat, cu registru grav, care a fost înlocuit de tubă.

tubare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tuba)

1. acțiunea de a tuba.
2. introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia.