exploata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exploiter)

1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva.
2. a-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia.
3. (fig.) a folosi abuziv, a profita.

exploatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exploitable)

1. (despre bunuri naturale) care poate fi exploatat.

exploatabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exploitabilité)

1. calitate a unui bun de a putea fi exploatat.

exploatant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. exploitant)

1. (persoană) care exploatează un bun.
2. (fig., depr.) (persoană) care profită abuziv de ceva sau de cineva.

exploatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (exploata)

1. acțiunea de a exploata.
2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale.
3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.
4. tăiere de păduri.
5. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv.

exploatație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exploitation)

1. întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc.
2. terenul, pădurea etc. aflate în exploatare (3).

exploatator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (exploata + -tor)

1. (cel) care exploatează munca altuia.
2. (cel) care exploatează o pădure, o mină etc.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

aerobază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + bază)

1. centru de exploatare a aparatelor de zbor.

afectație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucțiune care dă o valoare unei variabile.

agroecosistem

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)

1. ecosistem modificat de om pentru a exploata o parte din materia organică pe care o produce, în general în scopuri alimentare; ecosistem agricol.

agroturism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agrotourisme, engl. agrotourism)

1. turism care se face în zonele rurale.
2. integrarea unei activități de primire turistică într-o exploatație agricolă.