OK
X
borgata
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. borgata)
1.
locuință
construită,
fără
aprobare,
în
zonele
agricole
de
la
periferia
orașelor
italiene.
fregată
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. frégate, it. fregata)
1.
veche
navă
de
război
cu
vele,
rapidă,
cu
trei
catarge
și
artilerie
puternică,
de
recunoaștere,
de
pază
și
de
legătură
între
navele
mari.
2.
navă
militară
modernă
de
tonaj
mic,
manevrieră
și
rapidă.
3.
pasăre
palmipedă
din
mările
tropicale,
cu
coadă
și
aripi
foarte
lungi.
gâtar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie:
1.
cureaua
lată
a
hamului,
care
se
trece
peste
greabănul
calului
și
e
legată
la
capete
de
pieptarul
hamului;
spătar,
grebănar.
regată
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. régate, it. regatta)
1.
întrecere
sportivă
la
care
participă
ambarcații
cu
rame,
cu
vele
sau
cu
motor.
2.
cravată
care
se
înnoadă
și
cade
vertical
de-a
lungul
plastronului
cămășii.
togată
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. togata)
1.
(la
romani;
despre
o
comedie,
o
statuie)
cu
personaje
înveșmântate
în
togă.
Vulgata
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. /versio/ Vulgata, fr. Vulgate)
1.
versiunea
latină
a
Bibliei,
adoptată
la
conciliul
din
Trent
și
folosită
și
azi
în
biserica
romano-catolică.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
abilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)
1.
calitatea
de
a
fi
abil;
dexteritate;
pricepere,
dibăcie.
2.
(jur.)
aptitudine
legată
de
a
face
ceva.
3.
(la
pl.)
(depr.)
tertipuri,
șmecherii,
șiretlicuri.
4.
(antonim)
inabilitate.
accident
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)
1.
s.
n.
eveniment
întâmplător
și
neprevăzut,
cu
consecințe
dăunătoare.
2.
ridicătură,
adâncitură
a
unui
teren.
3.
însușire
a
unui
lucru,
fenomen
nelegată
de
esența
lui.
4.
~
fonetic
=
modificare
fonetică
întâmplătoare
(asimilația,
epenteza,
metateza).
5.
s.
m.
alterație.
acrescământ
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. accroissement)
1.
(jur.)
drept
prin
efectul
căruia
partea
unui
moștenitor,
a
unui
legatar
crește,
ca
urmare
a
înlăturării
de
la
succesiune
a
altor
persoane.
acroșa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accrocher)
1.
a
agăța,
a
prinde
din
mers.
2.
a
intercepta
mingea
în
aer,
la
fotbal.
activator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. activateur)
1.
adj.,
s.
m.
(substanță)
care,
adăugată
unui
catalizator,
unui
material,
le
intensifică
activitatea;
activant.
2.
s.
m.
microelement
din
structura
materiei
vii,
cu
rol
de
activare
a
fermenților.
3.
substanță
care
activează
fermenții
inactivi
sau
stimulează
dezvoltarea
unor
organe
sau
țesuturi
embrionare.