catar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catarrhe, lat. catarrhus, gr. katarrhos)

1. inflamație a mucoasei unui organ (mucoasa nazală), însoțită de secreție.

cataractă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes)

1. cascadă.

cataractă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta)

1. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață.

cataral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catarrhal)

1. (med.) care se referă la catar (inflamație a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție); care se datorează catarului.

catârar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (catâr + -ar)

1. păzitor sau mânător de catâri; (reg.) catârgiu.

cățărător

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (cățăra + suf. -ător)

1. adj. fixător, care se prinde.
2. (d. plante) care crește în sus, prinzându-se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc.
3. (d. animale) care se urcă la mari înălțimi.
4. (d. păsări) care se agață cu ghearele de crengi înalte, ziduri etc.
5. s.m.f., adj. (persoană) care se cațără.
6. s.f. (ornit.; reg.) ciocănitoare.
7. s.f. (ornit.; reg.) scorțar.

cățărătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cățăra + -tură)

1. urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor et cetera); cățărare, cățărat.
2. urcare a caprelor de munte pe pante repezi; cățărare, cățărat.

adjudecător, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adjudicateur)

1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitație.
2. (antonim) adjudecatar.

anticataral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticatharral)

1. (despre medicamente) care combate, previne catarul.

arbora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arborer, it. arborare)

1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.).
2. a instala catargele la bordul unei nave.
3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine.

arboradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arbor/et/ + -adă)

1. ansamblul catargelor și vergelor unei nave.

arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.

arboret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. arboretum)

1. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare.
2. s. m. partea superioară a unui catarg.