emerge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émerger, lat. emergere)

1. (despre corpuri, radiații) a ieși, a țâșni la suprafață din apă.
2. (fig.) a apărea, a se arăta; a se manifesta.

emergent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. émergent, lat. emergens)

1. care emerge.
2. (despre radiații, corpuri) care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut.

emergență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émergence)

1. ieșire a unui corp, a unei radiații dintr-un mediu.
2. (biol.) apariție a unui organ nou sau a unor proprietăți noi, de ordin superior.
3. (fig.) formă a schimbării văzută ca o naștere efectivă a ceva cu totul nou.

premerge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pre- + merge)

1. a preceda.

deviație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déviation, lat. deviatio)

1. abatere față de o direcție normală dată.
2. ~ de sept = deformare a septului nazal.
3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție.
4. ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate.
5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).
6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord.

emergent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. émergent, lat. emergens)

1. care emerge.
2. (despre radiații, corpuri) care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut.

evoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évolution, lat. evolutio)

1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție.
2. teoria ~i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă.
3. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.
4. desfășurare, curs.
5. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc.

exurgență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exurgence)

1. emergență cu debit puternic, specifică regiunilor cu roci foarte permeabile; izvor ascendent.

preceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. précéder, lat. paecedere)

1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge.
2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu).

premodern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prémoderne)

1. care premerge epocii moderne.