OK
X
brăzdoi
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (brazdă + -oi)
1.
brazdă
rezultată
din
devierea
brăzdarului;
brazdă
greșită.
doime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (doi + -ime)
1.
jumătate
dintr-un
întreg
(împărțit
în
părți
egale).
2.
(muz.)
jumătate
dintr-o
notă
întreagă.
verdoi
Parte de vorbire:
s.m. (reg.)
Etimologie: (verde + -oi)
1.
(ornit.)
pasăre
mică
cu
ciocul
gros
și
roșiatic,
cu
penele
măslinii
și
cu
bărbia
și
gușa
gălbui;
florinte
(Carduelis
chloris
chloris).
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
acrosindeză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrosyndèse)
1.
împerechere
incompletă
a
doi
cromozomi,
legați
numai
la
un
capăt,
în
timpul
meiozei.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
act
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)
1.
manifestare
a
unei
activități;
acțiune,
faptă.
2.
a
face
~
de
prezență
=
a
apărea
undeva,
obligat
sau
din
politețe.
3.
document,
înscris
oficial.
4.
~
de
acuzare
=
concluzie
scrisă
asupra
anchetării
unei
cauze
penale,
bază
la
dezbaterile
unui
proces.
5.
diviziune
a
unei
opere
dramatice.
6.
~
sexual
=
împreunare
sexuală
între
doi
indivizi;
contact
sexual.
adagio
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. adagio)
1.
adv.
(muz.)
lent.
2.
s.
n.
parte
dintr-o
lucrare
muzicală
scrisă
în
acest
tempo.
3.
dans
clasic
lent
pentru
doi
soliști,
într-un
balet.
adelfofagie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adelphophagie)
1.
absorbție
a
unuia
sau
a
mai
multor
embrioni
animali
ori
vegetali
de
către
cel
mai
dezvoltat
dintre
ei.
2.
devorare
a
unui
animal
de
către
altul
din
aceeași
specie
ori
din
specii
diferite.
3.
unire
a
doi
gameți
de
același
sex.