suplimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. supplémentaire)

1. care se adaugă (la ceva); folosit ca supliment.
2. care este în plus.
3. unghi ~ = unghi care, împreună cu un unghi dat, formează 180º; ore ~e = ore de muncă efectuate peste norma obișnuită.

adițional, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. additionnel)

1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
2. (chim.) de adiție.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț.

apendice/apendice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

bisextil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bissextil, lat. bissextilis)

1. an ~ = an care, la fiecare patru ani, include o zi suplimentară; an bisect.
2. (rar) zi ~ă = ziua suplimentară dintr-un an bisect (29 februarie).

blinda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blinder)

1. tr. a acoperi cu blindaj.
2. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc.

bonetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonnette)

1. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate.