înnoire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. înnoi)

1. acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei; refacere, reparare.
2. repetare, reluare.
3. (fig.) transformare, prefacere; regenerare.
4. (înv.) înnoitură.

reînnoire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. reînnoi)

1. acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei; (fig.) prefacere, transformare.
2. schimbare care creează o nouă stare; înlocuirea lucrurilor cu altele de același fel.
3. înlocuirea totală sau parțială a elementelor care alcătuiesc ceva, în special un organism, un țesut; faptul de a (se) regenera.
4. readucere în actualitate.
5. reluare.
6. (despre acte, documente etc.) preschimbare; prelungire a valabilității.
7. (despre suferință, durere) reapariție.
8. (rel.) confirmarea jurămintelor.

aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.

negație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. negation, lat. negatio)

1. negare.
2. judecată, propoziție care neagă ceva.
3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).
4. cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții.
5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.
6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.
7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.

palingenezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. palingénésie)

1. concepție metafizică ce preconizează reînvierea periodică a tuturor ființelor; metempsihoză.
2. (fig.) înnoire, regenerare (morală).
3. concepție potrivit căreia istoria este alcătuită din perioade succesive de decădere și de înflorire.
4. concepție care afirmă perfecționarea continuă a viețuitoarelor printr-o evoluție lentă.

rapel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rappel)

1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.
2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.
3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.
4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.

reconducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. reconduction)

1. reînnoire a unui contract, a unei convenții.

renovație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rénovation)

1. acțiunea de a renova și rezultatul ei; renovare.
2. procesul de reconstituire sau de îmbunătățire a structurilor sparte, deteriorate sau învechite.
3. înlocuirea pieselor sau elementelor, uzate sau nu, într-o mașină sau echipament industrial, în general pentru îmbunătățirea performanței.
4. (fig.) înnoire, schimbare.
5. (var.) renovațiune.