OK
X
delira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. délirer, lat. delirare)
1.
a
fi
într-o
stare
de
delir;
a
aiura.
delirando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. delirando)
1.
(muz.;
ca
indicație
de
execuție)
improvizând.
delirant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (fr. délirant)
1.
I.
care
este
în
stare
de
delir,
ca
de
delir.
2.
care
delirează,
care
trăiește
în
afara
realității.
3.
(med.)
care
este
însoțit
de
delir,
care
are
caracteristicile
delirului.
4.
(fig.)
care
vădește
o
pasiune
foarte
puternică;
cu
o
exaltare
de
delir;
exaltat,
frenetic.
5.
II.
bolnav
care
delirează.
delirare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (delira)
1.
acțiunea
de
a
delira
și
rezultatul
ei;
stare
de
delir;
delirat.
antipsihotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antipsychotique)
1.
(medicament)
care
permite
controlul
halucinațiilor,
ideilor
delirante,
confuziei
mintale.
confabulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confabulation, lat. confabulatio)
1.
(glumeț)
conversație
lungă
și
intimă.
2.
tulburare
de
memorie
constând
din
reproducerea
unor
evenimente
imaginare,
bizare
sau
contradictorii.
3.
fabulație
delirantă.
fantaza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (germ. fantasieren)
1.
a-și
imagina,
a
plăsmui
fantasme.
2.
a
delira.
heteromorfism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. hétéromorphisme)
1.
caracter
heteromorf;
heteromorfie.
2.
convingere
delirantă
a
unor
bolnavi
că
sunt
altfel
decât
semenii
lor.
3.
(var.)
eteromorfism.
4.
(anton.)
izomorfism.
mesianism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. messianisme)
1.
credință
într-un
mântuitor
divin
al
lumii,
care
apare
în
dogmele
mozaice
și
creștine;
curent
filozofic
idealist,
bazat
pe
idei
mistico-religioase,
mesianice.
2.
(prin
ext.)
ideologie
care
anunță
o
lume
miraculoasă
și
decisiv
mai
bună.
3.
atitudine
profetică
și
de
exaltare
în
împlinirea
unei
misiuni
prin
sacrificiu.
4.
(psihiatrie)
convingere
delirantă
a
unui
subiect
care
se
identifică
cu
Mesia
și
încearcă
să
facă
prozelitism.
oniric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. onirique)
1.
referitor
la
vise,
la
onirism;
(despre
fenomene
psihice)
care
se
desfășoară
în
vis.
2.
(despre
stări
psihopatologice)
asemănător
visului;
delirant,
halucinant.
3.
(despre
creații
literare)
care
presupune
o
stare
de
vis,
inspirat
de
vis.