Dictionar

informatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. informatique)

1. adj. referitor la informatică.
2. s. f. știință aplicată care studiază prelucrarea informațiilor (2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
 

informatician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. informaticien)

1. specialist în informatică, știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
 

adresabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.
2. calitatea de a se adresa unei mase largi.
3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.
4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.
5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.
 

algol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. algol; engl. algol, cf. ALG(orithmic) O(riented) L(anguage))

1. (informatică) limbaj de programare adecvat scrierii algoritmilor.
 

algoritmizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (algoritmiza)

1. modelare a oricărui proces sau fenomen conform unui program riguros de procedee și prescripții succesive; formulare algoritmică.
2. (informatică) utilizarea intensivă a algoritmilor în exploatarea datelor colectate în viața de zi cu zi.
 

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.
 

antivirus

Parte de vorbire:  s.n., s.m.  
Etimologie: (fr. antivirus)

1. s.n. substanță care împiedică dezvoltarea virusurilor.
2. s.m. software capabil să detecteze și să elimine virușii informatici.
 

apela

Parte de vorbire:  I. vb. intr.; II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. appeler, lat. appellare)

1. I. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva.
2. a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.
3. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.
4. II. (informatică) a face să ruleze un program.
5. (și refl.) a contacta pe cineva prin telefon; a efectua un apel telefonic.