MEANDRI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. maeander „cotitură”)

1. „sinuos, șerpuitor, labirintic”.

meandric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méandrique)

1. plin de meandre, de sinuozități.
2. (despre cursul apelor) care are sau formează meandre.
3. (fig.) plin de detururi, întortocheat.

meandriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méandriforme)

1. care formează meandre, sinuozități; cu aspect sinuos; meandric.

meandru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méandre)

1. cotitură mare a cursului unei ape curgătoare.
2. sinuozitate.
3. motiv ornamental dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte reprezentând stilizarea unui val.

arameică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. araméen, sem. aramaik)

1. limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității; arameană.
2. (var.) aramaică.

arameic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. araméen, sem. aramaik)

1. (despre idiomuri) din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărți de cult ale evreilor; aramean.
2. (var.) aramaic.

bayou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bayou)

1. canal ce traversează terenurile mlăștinoase.
2. lac în formă de semicerc pe bucla unui meandru.

epanalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épanalepsie, cf. gr. ἐπανάληψις „repetiție”)

1. (med.) boală cu transmitere genetică, care se manifestă în special prin atacuri inflamatorii care apar la intervale variabile; se mai numește și boală periodică, febră mediteraneană familială sau boală armeană.

labirint 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă.
2. grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști.
3. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere.
4. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate.
5. joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal.
6. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri.
7. situație încurcată, fără ieșire.
8. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza.
9. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase.

lob 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lobe)

1. porțiune rotunjită și proeminentă a unui organ anatomic (creier, plămâni, ficat).
2. partea inferioară a pavilionului urechii.
3. element de construcție în forma unui arc de cerc.
4. porțiune buclată a unui meandru.
5. fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau sepală.