debrețin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Debreziner)

1. cârnat preparat din carne de vacă și porc, în intestine subțiri, care se consumă prăjit sau fript la grătar.

retină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétine)

1. membrană internă, nervoasă, a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală.

reținător

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reţine + -/ă/tor)

1. ansamblu de conducte și organe de reținere (supape etc.) la dirijarea circulației fluidului într-un singur sens.
2. casetă la o pompă sau la un compresor cu piston în care sunt montate organele de reținere ce comandă aspirația și evacuarea fluidului.

reține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. retenir)

1. tr. a ține în loc, a împiedica de la ceva.
2. a ține închis, arestat, a priva de libertate.
3. a ține asupra sa, a păstra.
4. a rezerva.
5. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.
6. a ține minte.
7. (jur.) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor.
8. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni.

reținere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reţine)

1. acțiunea de a (se) reține.
2. stăpânire de sine, prudență, rezervă.
3. oprire a unei părți din drepturile cuvenite cuiva.
4. detențiune.

retinită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rétinite)

1. (med.) inflamație a retinei, caracterizată prin tulburări de vedere, edem, exsudație, uneori hemoragie, care determină scăderea progresivă a vederii, mergând până la pierderea ei.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

acatectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reține pigmenții biliari.

accesorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accessoiriste)

1. cel care întreține și plasează accesoriile în teatru, cinema și televiziune.

acromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor.

adamit, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.

adaptometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adaptométrie)

1. măsurare a adaptării retiniene.