monsenior

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monseigneur, it. monsignore)

1. titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil.
2. titlu dat unor prelați ai bisericii catolice.

senior 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. senior)

1. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil.
2. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul).

senior 2, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. senior)

1. sportiv care a depășit vârsta juniorilor.

seniorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séniorat)

1. vârstă a unui sportiv senior2; perioadă în care cineva practică un sport ca senior2.

seniorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. seigneurial)

1. care aparține seniorului; privitor la senior; (rar) senioral.
2. care este vrednic de un senior; (rar) senioral.

seniorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. seigneurie, it. signoria)

1. calitate de senior1 (I).
2. drept, putere, autoritate a unui senior.
3. formă de guvernământ a orașelor-republici medievale din Italia.

banieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bannière)

1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război.
2. unitate militară feudală.
3. stindard trapezoidal, pe corăbii.

baron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baron, germ. Baron)

1. senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute.
2. titlu de noblețe între cavaler și viconte.

bastidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastide)

1. mică lucrare provizorie, pentru a ataca o fortificație.
2. oraș fortificat pentru apărarea unui stat seniorial sau a unui domeniu.

bufon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouffon)

1. s. m. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici.
2. personaj buf, din teatru.
3. (peior.) om care stârnește râsul prin glume, gesturi caraghioase etc.
4. adj. comic, caraghios, grotesc.

castel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)

1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave.

cens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales.