OK
X
apodoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apodose, gr. apodosis)
1.
propoziție
principală
regentă
a
unei
subordonate
condiționate,
așezată
după
aceasta.
coordonare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (coordona)
1.
acțiunea
de
a
coordona.
2.
raport,
relație
într-un
enunț
între
două
sau
mai
multe
propoziții
ori
părți
de
propoziție
pe
același
plan
gramatical,
nedependente
una
de
cealaltă.
3.
raport
între
mai
multe
noțiuni
de
același
fel,
subordonate
aceleiași
noțiuni.
personalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. personnalisme)
1.
atitudine
a
celui
care
ia
în
considerație
numai
interesele
și
punctele
de
vedere
personale;
subiectivism.
2.
curent
în
filozofia
contemporană,
cu
o
tendință
pronunțat
fideistă,
care
pune
la
baza
existenței
o
pluralitate
de
entități
spirituale
înzestrate
cu
atributele
personalității
și
subordonate
lui
Dumnezeu.
3.
~
energetic
=
variantă
a
filozofiei
personaliste,
creată
între
cele
două
războaie
mondiale
de
C.
Rădulescu-Motru,
cu
elemente
preluate
din
teoriile
energetiste.
procatalepsă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prokatalepsis, anticipare)
1.
figură
de
stil,
constând
în
dislocarea
și
anticiparea
unui
membru
al
propoziției
subordonate,
îndeosebi
a
subiectului,
și
introducerea
lui
în
propoziția
regentă,
ca
obiect
direct
sau
indirect
al
acesteia.
subordonator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (subordona + -tor)
1.
care
subordonează.
2.
conjuncție
~oare
=
conjuncție
care
stabilește
un
raport
de
subordonare
(2)
între
propozițiile
subordonate
și
regentă.
hărțui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (harță + -ui)
1.
tr.
a
necăji
pe
cineva
cu
tot
felul
de
neplăceri,
probleme,
întrebări
etc.,
a
nu
lăsa
în
pace
pe
cineva;
a
cicăli,
a
sâcâi,
a
pisa.
2.
a
desfășura
atacuri
scurte
și
repetate
asupra
inamicului
cu
scopul
de
a-i
provoca
panică
și
de
a
nu-i
permite
deplasarea,
pregătirea
unor
acțiuni
de
luptă,
aprovizionarea
etc.
3.
(reg;
cu
privire
la
câini)
a
întărâta,
a
zădărî.
4.
refl.
a
purta
discuții
repetate
și
contradictorii
cu
cineva,
a
se
lua
la
ceartă
sau
la
bătaie;
a
se
încăiera.
5.
a
~
sexual
=
a
face
avansuri
unei
colege
sau
subordonate.
6.
(var.)
a
hârțui.