amper-oră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampère-heure)

1. unitate de măsură a cantității de electricitate, reprezentând sarcina transportată de un curent cu intensitatea de un amper, în timp de o oră.

contrabandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrebande)

1. trecere clandestină peste graniță a unor obiecte, mărfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportată.
2. prin ~ = pe ascuns.

coulomb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coulomb)

1. unitate de măsură a sarcinii electrice, sarcina transportată de un curent continuu și constant de un amper pe secundă.

debit 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débit)

1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o secțiune dată a unei conducte, a unui canal
2. cantitate de material transportată, prelucrată sau furnizată de o mașină, instalație etc. în unitatea de timp.
3. ~ cardiac = cantitatea de sânge expulzată din ventricolul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii; ~ de foc = numărul de lovituri trase de o gură de foc în unitatea de timp; (inform.) ~ de informație = cantitatea de informații transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicație.
4. numărul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp.
5. cantitatea de forțe și mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apă.
6. cantitatea de calorii pe care o produce o instalație în unitatea de timp.
7. (fig.) șuvoi, torent de cuvinte, flux verbal.
8. vânzare (de mărfuri) cu amănuntul.
9. local unde se vinde cu amănuntul; tutungerie.

estampaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. estampage)

1. tehnică decorativă utilizată pentru a da formă sau relief, făcând amprenta unui material dur pe un material maleabil; estampare.
2. tehnică de reproducere, folosită în mod obișnuit în epigrafie, pentru a obține replica exactă a unei inscripții care nu poate fi transportată; estampare.

litometeor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lithometeor)

1. particulă de rocă în suspensie sau transportată de vânt, din compoziția atmosferei.