administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

armătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură, schelet.
8. (înv.) ofițer cu ~ra = ofițer care are în supraveghere și gestionare armamentul unei unități militare.
9. (pop.) echipament folosit în lupte.
10. (bot.) proeminențe pișcătoare, punginte sau urticante care apără plantele de dăunători.

autocontrola

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (it. autocontrollare)

1. a-și controla propriile fapte; a se autosupraveghea.

autosupraveghea

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + supraveghea)

1. a se supraveghea pe sine însuși; a se autocontrola.

balizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baliseur)

1. s. m. cel care se ocupă cu montarea sau supravegherea balizelor.
2. s. n. navă pentru instalarea de balize.