OK
X
sculpta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. sculpter)
1.
a
reproduce
plastic
în
relief
o
figură,
o
imagine
artistică
etc.,
cioplind
un
material
dur
sau
modelând
o
substanță
plastică.
sculptat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (sculpta)
1.
acțiunea
de
a
sculpta
și
rezultatul
ei;
sculptare.
2.
decuparea,
fasonarea
unui
material
dur
pentru
a
realiza,
în
scop
utilitar
sau
estetic,
un
obiect,
o
figură,
un
ornament.
credență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. credenza, germ. Kredenz)
1.
mobilă
din
evul
mediu
formată
dintr-un
corp
așezat
deasupra
bufetului
propriu-zis
sau
pe
montanți
sculptați.
2.
măsuță,
policioară
pentru
vase;
bufet
pentru
servirea
gustării
înainte
de
masă.
croșet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crochet)
1.
ornament
sculptat
în
formă
de
frunză
curbată,
cu
care
se
decorează
frontoanele,
cornișele
și
extradosul
arcelor
gotice.
2.
(med.)
aspect
grafic
sau
radiologic,
o
denivelare
bruscă.
3.
cordon
litoral
în
formă
de
săgeată
curbată.
eolit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. éolithe)
1.
piatră
din
epoca
preistorică,
grosolan
cioplită,
folosită
ca
prima
unealtă,
de
omul
primitiv.
2.
(preistorie)
silex
cuaternar
care
are
aspectul
unui
obiect
sculptat
de
om.
fleuron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fleuron)
1.
(arhit.)
ornament
sculptat
în
formă
de
floare
sau
de
frunză
stilizată.
2.
vinietă
care
se
pune
în
fruntea
sau
la
sfârșitul
unui
capitol.
fotosculptură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. photosculpture)
1.
tehnică
de
executare
a
statuilor,
a
busturilor
etc.,
fotografiindu-se
din
mai
multe
părți
conturul
corpului
care
urmează
a
fi
sculptat
și
reproducându-se
mecanic
acest
contur
în
material
plastic.
fundal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. fondale)
1.
fond
decorativ
al
unui
tablou,
al
unui
panou
sculptat;
vast
element
arhitectonic
sau
natural
care
constituie
fondul
perspectivei
frontale
a
unei
construcții.
2.
pânză,
decor
care
închide
scena
unui
teatru.