OK
X
dreptunghi
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. rectangle)
1.
patrulater
cu
toate
unghiurile
drepte.
echiunghi
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (după fr. équiangle)
1.
(geometrie)
cu
toate
unghiurile
interioare
izometrice
(egale).
obtuzunghi
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. obtusangle)
1.
triunghi
~
=
triunghi
cu
un
unghi
obtuz.
triunghi
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. triangle)
1.
poligon
cu
trei
laturi.
2.
suprafața
de
această
formă,
la
intersecție
de
drumuri,
pentru
dirijarea
circulației.
unghi; muchie; colț
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
angulus
2.
FR
angle;
côte;
coin;
borde;
arête
3.
EN
angle;
edge
4.
DE
Kante;
Winkel;
Ecke
5.
RU
уrол;
крaй;
rрaнь
6.
HU
szög;
él;
sarok,
szöglet
unghinal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. unguinal)
1.
referitor
la
unghie;
ungveal.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
adiacent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. adiacens, it. adiacente)
1.
alăturat,
așezat
alături,
învecinat,
continuu.
2.
(mat.)
unghiuri
~e
=
unghiuri
care
au
același
vârf
și
o
latură
comună.
adiacență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. adiacenza)
1.
alăturare,
vecinătate.
2.
(mat.)
calitate
a
unghiurilor
adiacente.
albugo
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. albugo)
1.
opacifiere
inflamatorie
a
corneei,
sub
formă
de
pată
albă.
2.
pată
albă
care
se
formează
pe
unghie.
alidadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alidade)
1.
dispozitiv,
riglă
gradată
atașată
unui
instrument
goniometric,
pentru
măsurarea
unghiurilor.
2.
parte
mobilă
a
unui
teodolit.
altern, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)
1.
unghiuri
~e
interne
(sau
externe)
=
unghiuri
formate
în
interiorul
(sau
exteriorul)
a
două
drepte
paralele
tăiate
de
o
secantă.
2.
(despre
frunze,
flori)
care
crește
de
o
parte
și
de
alta
a
tulpinii,
a
ramurilor,
la
niveluri
diferite.