falț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Falz/eisen/)

1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă.
2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei.
3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc.

formă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
6. fel, chip, mod.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
12. tipar, calapod, model.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.

galactoree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galactorrhée)

1. secreție de lapte în timpul, sau după încetarea alăptării.

glicozurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glycosurie)

1. prezența glucozei în urină (în diabet și în cursul sarcinii și al alăptării).

lactație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lactation, lat. lactatio)

1. proces de formare și secreție a laptelui.
2. alăptare maternă; perioadă cât o mamă își poate alăpta copilul.

mamifer, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. mammifère/s/)

1. I. care are mamele.
2. II. animal care are mamele pentru a-și alăpta puii.
3. (la pl.) clasă de vertebrate superioare cu corpul acoperit cu păr, care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu.