explicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explication, lat. explicatio)

1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.
2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.
3. cauză.
4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.
5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.

explicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. explicatif)

1. care are rolul de a explica.
2. notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text.
3. dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor.
4. propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă.

explicator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. explicateur, lat. explicator)

1. I. care explică, care interpretează; explicativ.
2. (gram.) conjuncție ~oare = conjuncție cauzală.
3. II. persoană care explică sau care interpretează.
4. (I., II.) (cel) care comentează, care face lumină asupra semnificației a ceva.
5. (I., II.) (cel) care furnizează cauza, originea a ceva.

adnotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație.

adnotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)

1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
2. (var.) adnotațiune.

antropogonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropogonie)

1. explicație mistico-religioasă a apariției omului.

aparat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc.
2. instalație, unealtă pentru exerciții gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituții.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor și mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică; ~ critic = notele explicative care însoțesc un text, comentat de editor.

apozițional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appositionnel)

1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.

asociaționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. associationnisme)

1. concepție în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieții psihice trebuie explicată prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare.