multiplicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. multiplication, lat. multiplicatio)

1. acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; multiplicare.
2. creștere cantitativă, numerică; creșterea numărului de, a cantității de.
3. operație aritmetică prin care un număr, numit deînmulțit, este mărit de atâtea ori câte unități are alt număr, numit înmulțitor, pentru a obține un rezultat numit produs; înmulțire.
4. acțiune prin care ființele vii își perpetuează specia; reproducere, proliferare.
5. (var.) multiplicațiune.
6. (antonime) diminuție, diminuare, diviziune, împărțire.

multiplicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multiplicatif)

1. care multiplică; care exprimă o multiplicare.
2. numeral ~ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune.

multiplicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. multiplicateur, lat. multiplicator)

1. s. n. dispozitiv, aparat, mașină de multiplicat.
2. ferăstrău circular cu mai multe pânze.
3. s. m. (mat.) factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator.
4. (ec.) efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global.

exemplar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exemplaire, lat. exemplarium)

1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun.
2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare.

invers, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea adverbial)  
Etimologie: (fr. inverse, lat. inversus)

1. care este simetricește contrar, exact opus; care este opus, contrar direcției naturale sau inițiale; (care se face) de la sfârșit către început; întors pe dos.
2. (adv.) într-un mod absolut contrariu.
3. (matematică) se spune despre un element care, în raport cu un alt element, atunci când este compus cu acesta printr-o lege de compoziție internă, dă elementul neutru al acestei legi; simetric, opus.
4. (matematică) al cărui produs multiplicat cu numărul în cauză este 1 (ex. numărul ~ al lui 5 poate fi scris ca 1/5).
5. (matematică) se spune despre o teoremă, o problemă, o propoziție ai cărei termeni sunt inversați față de cei ai unei alte propoziții etc.
6. (matematică) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 și mărimea dată.
7. (matematică) raport ~ (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să râmână constant.
8. (chimie) reacție ~ă = reacție ce se desfășoară în sens contrar reacției directe.

kitsch

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kitsch)

1. creație de nivel scăzut, artă de prost gust, pseudoartă.
2. reproducere, copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect de proastă calitate.

mecanografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mécanographie)

1. fabricare a mașinilor de scris, a multiplicatoarelor.
2. folosirea mijloacelor mecanice pentru lucrări de birou.

multiplicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după engl. multiplicable, fr. multipliable)

1. care poate fi multiplicat.
2. (antonim) nemultiplicabil.

multiplicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. multiplicateur, lat. multiplicator)

1. s. n. dispozitiv, aparat, mașină de multiplicat.
2. ferăstrău circular cu mai multe pânze.
3. s. m. (mat.) factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator.
4. (ec.) efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global.