Rezultate principale (Renunţare.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (renunța)
1. acțiunea de a renunța și rezultatul ei.
2. încetarea de a mai face ceva; părăsire de bunăvoie (a cuiva sau a ceva); abandon, abandonare.
Rezultate secundare (Renunţare.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amoralisme)
1. concepţie care preconizează renunţarea la principiile morale; negare a oricărei morale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouddhisme)
1. religie asiatică, care, considerând viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte renunţarea la orice plăceri şi atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare şi asceză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concession, lat. concessio)
1. cedare, renunţare (la ceva) în interesul altuia.
2. compromis.
3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părţii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu uşurinţă; epitropă.