renunțare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (renunța)
Etimologie: (renunța)
1. acțiunea de a renunța și rezultatul ei.
2. încetarea de a mai face ceva; părăsire de bunăvoie (a cuiva sau a ceva); abandon, abandonare.
3. (var.) (înv.) renunțiare.
4. (antonim) acceptare.