valorifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (valoare + -ifica)

1. a pune în valoare ceva; a scoate în relief valoarea unui înscris, a unui obiect etc.
2. a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care răspund noilor cerințe ale epocii.
3. a utiliza în producție materii prime, materiale de o anumită valoare.

revalorifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + valorifica)

1. a valorifica din nou, a repune în valoare.
2. a reconsidera (un autor, o operă).
3. a aduce (piese etc.) uzate în stare de funcționare.

amenajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amenaja)

1. acțiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acțiunilor dăunătoare sau valorificarea potențialului unui curs de apă.
3. îngrijire rațională pentru punerea în valoare a pădurilor.

arhivotehnie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arhivă + -tehnie)

1. ramură a arhivisticii cu probleme științifice, juridice și practice ale selecționării, organizării și valorificării documentelor.

caragialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (/I.L./ Caragiale + -ism)

1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie.

conservator 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conservateur, lat. conservator)

1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.

demola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démolir, lat. demoliri)

1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie).
2. a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor.
3. (fig.) a distruge în întregime.

epicurism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicurisme)

1. concepție materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raționale, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine.
2. școală epicuriană.
3. larg curent de asimilare și valorificare a concepțiilor lui Epicur, în primul rând a eticii și a atomismului său, în Renaștere.