bit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bit)

1. (inform.) unitate elementară de informație, cantitatea obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile.
2. cifră în sistemul de numerație binară.

absorbit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (absorbi)

1. încorporare; interesare; preocupare.

albit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albite)

1. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică.

babbit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. babbit)

1. aliaj de staniu, stibiu și cupru, rezistent la fricțiune.
2. (var.) babit.

biodebit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + debit)

1. cantitatea de substanțe organice, bacterii etc. pe care apa în mișcare a unui râu le spală de pe fund.

bitcoin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. bitcoin)

1. criptomonedă descentralizată, creată în 2009 de Satoshi Nakamoto, care se bazează pe tehnologia blockchain (lanț de blocuri).
2. unitate monetară utilizată pe internet.
3. (simbol criptomonedă) ₿.
4. (cod de schimb internațional) BTC, XBT.

bitematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bitematico)

1. referitor la bitematism.
2. cu două teme.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.

abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.

abrutiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.

absorbabil, -ă,

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absorbable)

1. (chim.) care poate fi absorbit.

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.