OK
X
libertin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. libertin, lat. libertinus)
1.
indecent,
ușuratic,
desfrânat.
libertinaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. libertinage)
1.
comportare
de
libertin;
desfrâu,
des-trăbălare;
libertinism.
libertinism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Libertinismus)
1.
conduita
celui
care
are
o
morală
foarte
liberă,
care
se
dedică
fără
reținere
plăcerilor
cărnii;
comportare,
viață
de
libertin;
desfrâu,
destrăbălare,
libertinaj.
2.
curent
de
gândire
filozofică
și
literară
care
susține
gândirea
liberă
și
eliberarea
de
dogmele
religioase
și
morale.
3.
(rar)
lipsă
a
credinței
religioase;
ateism.
4.
(antonime)
abstinență,
ascetism,
puritanism.
bacantă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bacchante)
1.
(la
romani)
preoteasă
a
cultului
zeului
Bacus;
menadă;
evie.
2.
(fig.)
femeie
cu
atitudini
libertine.
devergondaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. dévergondage)
1.
comportament
licențios
și
libertin;
desfrânare,
dezmăț.
2.
(prin
ext.)
îndepărtare
de
la
normele
morale
și/sau
sociale;
exces.
emancipa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. émanciper, lat. emancipare)
1.
tr.
a
da
unui
minor
dreptul
de
a-și
administra
și
de
a
dispune
de
averea
sa.
2.
(ant.)
a
elibera
un
fiu
din
puterea
părintelui
sau
un
sclav
de
stăpânul
său.
3.
(fig.)
a
da
libertatea,
a
elibera
de
sub
o
dominație,
de
sub
puterea
cuiva.
4.
refl.
a-și
câștiga,
a-și
dobândi
libertatea,
independența.
5.
a-și
lua
libertatea
de
a
face
anumite
lucruri
nepotrivite
cu
vârsta
sa,
a
avea
purtări
libertine.
goliard
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. goliard)
1.
nume
dat
poeților
medievali
rătăcitori,
de
limbă
latină,
care
celebrau
în
poeziile
lor
bucuria
de
a
trăi
într-un
spirit
libertin,
adesea
satiric.
2.
(istorie,
Evul
Mediu)
cleric
itinerant
care
scria
cântece
de
băutură
și
poezii
satirice.
3.
student
(cleric)
medieval
sărac,
trăind
din
cerșetorie
sau
expediente,
uneori
în
slujba
colegilor
bogați,
scriind
adesea
literatură
satirică.
goliardie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. goliardie, it. goliardia)
1.
complexul
de
obiceiuri
și
comportamente
ale
goliarzilor,
cărora
le-a
fost
atribuit
în
mod
tradițional,
în
trecut,
un
stil
de
viață
fără
griji
și
vesel,
lipsit
de
chibzuință
sau
de
seriozitate,
dar
și
un
spirit
de
generozitate
spontană.
2.
spirit
de
goliard;
năzdrăvănie,
libertinism;
nonconformism.
jansenist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. janséniste)
1.
I.
referitor
la
jansenism,
doctrina
lui
Jansenius
(1585-
1638)
despre
har
și
predestinare.
2.
care
manifestă
o
virtute
austeră,
rigidă,
puritană.
3.
II.
adept
al
jansenismului.
4.
persoană
care
dă
dovadă
de
o
rigoare
excesivă.
5.
(antonime)
epicurian,
libertin.