termen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. termen, după fr. terme)

1. s. n. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, obligații etc.; scadență.
2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva.
3. eveniment viitor și sigur în ce privește producerea lui, dar incert în ceea ce privește data la care se va produce.
4. (despre ostași) în ~ = în curs de satisfacere a serviciului militar.
5. s. m. cuvânt, vorbă, expresie.
6. fiecare dintre elementele unei comparații.
7. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport.
8. element primar al unui enunț sau sistem logic.
9. fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism.
10. (fiz.) ~ spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom.
11. (fig.; pl.) relație (bună sau rea) cu cineva.

termen tehnic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terminus technicus
2. FR terme technique
3. EN technical term
4. DE Fachausdruck
5. RU технический термин
6. HU technikai kifejezés, műszó, műkifejezés, szakkifejezés

termen-limită

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (termen + limită)

1. dată până la care trebuie făcut ceva și care nu trebuie depășită; deadline.

termen; cuvânt

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terminus
2. FR terme
3. EN term; word
4. DE Ausdruck; Wort; Termin
5. RU термин
6. HU határidő, határpont kifejezés, megszabott időtartam

termenvox

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. termenvox)

1. instrument muzical electronic la care execuția se face prin mișcarea mâinii în apropierea unei antene.

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

acidofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidophilie)

1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însușirea de a fi acidofil.

acromastită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acromastite)

1. (med.) termen medical care definește o inflamație la extremitatea sânului, adică a mamelonului.

ad quem

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ad quem)

1. (despre termenul unei amânări) până la care.

adverbal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbal)

1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.

afectație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucțiune care dă o valoare unei variabile.