vegeta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. végéter, lat. vegetare)

1. (despre plante) a trăi, a crește.
2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică.

vegetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. végétal)

1. referitor la plante, propriu plantelor.
2. (s. f.) plantă.
3. extras din plante.

vegetalin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. végétaline)

1. pământ decolorant, preparat prin activarea bentonitei, pentru decolorarea uleiurilor.
2. ulei de floarea-soarelui solidificat.

vegetarian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. végétarien)

1. I. referitor la vegetarianism; care este un adept al vegetarianismului.
2. care mănâncă plante și produse de origine animală, excluzând carnea.
3. (despre animale) care se hrănește cu plante.
4. (despre alimente) constând din produse vegetale și animale, excluzând carnea și peștele.
5. (despre un local public) care servește mese inspirate de vegetarianism.
6. II. cel care practică vegetarianismul; adept al vegetarianismului.
7. adept al regimului alimentar care exclude carnea, dar tolerează produse de origine animală (ouă, lapte, brânză, miere etc.).

vegetarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. végétarisme)

1. regim alimentar exclusiv din produse vegetale și lactate.

vegetație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vegetatio
2. FR végétation
3. EN vegetation
4. DE Vegetation; Pflanzenwuchs; Pflanzenbestand
5. RU веrетaция
6. HU vegetáció, növényzet, növénytakaró, növényi növekedés

vegetație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. végétation, lat. vegetatio)

1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante.
2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu.
3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ.

aclimatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condițiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obișnui cu noi condiții de viață.

acrogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogenèse)

1. formație apicală.
2. creștere în lungime la vârful organelor vegetale.
3. acrobrie.

acvifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquifère)

1. (geol.) care poartă sau conține apă (ex. teren ~).
2. (bot.) care aduce apă sau sevă (ex. celulă ~ă); (despre un țesut vegetal) care conține apă.

adelfofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphophagie)

1. absorbție a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.
2. devorare a unui animal de către altul din aceeași specie ori din specii diferite.
3. unire a doi gameți de același sex.

adenectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénectomie)

1. ablațiune a unei glande sau a vegetațiilor adenoide.

adenoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adénoïde)

1. cu aspect de glandă; glandular.
2. care se referă la țesutul ganglionar; care are aspectul unui țesut glandular.
3. vegetații ~e = polip.