colaborator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. collaborateur)

1. cel care colaborează.
2. cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent.

asistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de față (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.

corespondent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. correspondant)

1. s. m. f. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află.
2. persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestora față de școală.
3. cel care poartă corespondență cu cineva.
4. adj. care corespunde, corespunzător.
5. membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului la vot; unghiuri ~e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeași parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor.
6. (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părți de propoziție.

cronicar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cronică + -ar)

1. autor de cronici (1).
2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2).

desjuntizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după sp. desjuntar)

1. epurare a principalilor colaboratori ai fostei junte militare din Spania.

secretar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. secretarius, fr. secrétaire)

1. s. m. f. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică.
2. cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor în cadrul unei ședințe.
3. ~ de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar.
4. cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva.
5. persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective.
6. ~ general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc.
7. ~ de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; (în unele țări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului.
8. s. n. mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc.

stat 2

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. status, it. stato, după fr. état)

1. tabel în care sunt specificate drepturile bănești pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau instituții.
2. tablou, listă.
3. ~ de organizare (sau de funcții) = tabel cuprinzând posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare.
4. ~ personal = dosar cu specificarea mutațiilor de serviciu ale unui angajat și actele acestuia.