OK
X
neapărător, -oare
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (neapărat + -tor)
1.
de
care
nu
te
poți
lipsi;
indispensabil.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
cardiopatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cardiopathie)
1.
(med.)
denumire
generică
a
afecțiunilor
cardiace.
2.
(med.)
~
congenitală
=
boală
cardiacă
caracterizată
prin
malformații
ale
inimii
care
apar
în
timpul
formării
acesteia,
în
timpul
vieții
intrauterine
(nu
este
neapărat
ereditară
și
poate
corespunde
unui
accident
izolat
care
nu
va
recidiva).
consumator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. consommateur)
1.
persoană
care
face
consumație
într-un
local
public.
2.
persoană
care
achiziționează
produse
pentru
uz
personal
și
nu
pentru
a
le
revinde.
3.
cel
care
consumă,
care
folosește
bunuri
sau
servicii
pentru
a
produce
ceva;
aparat
care
consumă
energie
electrică.
4.
(loc.
nom.)
~
țintă
=
potențial
client
vizat
de
un
mesaj
comercial.
5.
(loc.
nom.)
~
final
=
consumator
care
folosește
un
bun
sau
serviciu
pentru
uzul
său
personal,
în
vederea
satisfacerii
directe
a
unei
nevoi
(nu
este
neapărat
cel
care
achiziționează
un
bun
sau
un
serviciu,
ci
cel
care
îl
folosește).
6.
(loc.
nom.)
~
intermediar
=
consumator
care
folosește
un
bun
sau
un
serviciu
ca
parte
a
unei
activități
de
producție.
7.
(antonim)
producător.
convicțiune
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. conviction, lat. convictio)
1.
efect
pe
care
o
dovadă
evidentă
o
produce
în
minte,
certitudinea
pe
care
o
are
cineva
despre
adevărul
unui
fapt,
al
unui
principiu;
convingere.
2.
(justiție)
piesă
de
~
=
obiect
depus
în
instanță
pentru
a
fi
prezentat
împotriva
învinuitului.
3.
~
intimă
=
(justiție)
metodă
de
judecată
care
ține
cont
de
toate
elementele,
inclusiv
cele
subiective,
pe
lângă
probele
materiale;
(prin
ext.)
certitudine
care
nu
este
neapărat
confirmată
de
fapte.
4.
(var.)
convicție.
miscelanea
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. miscellanea, fr. miscellanées)
1.
culegere
de
opere
literare
care
nu
au
neapărat
legături
între
ele.
2.
(var.)
miscelaneu,
miscellanea.
rentabiliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. rentabiliser)
1.
a
face
ca
ceva
să
devină
benefic,
avantajos
(nu
neapărat
financiar);
a
face
rentabil.