acarioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni și la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înțepăturile unor acarieni.

concret, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concret, lat. concretus)

1. adj. care se poate percepe prin simțuri; palpabil.
2. (despre substantive) care denumește obiecte perceptibile prin simțuri.
3. muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice.
4. precis, (bine) determinat.
5. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însușiri, laturi ale obiectelor și fenomenelor.

modul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. module, lat. modulus)

1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale.
2. număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real.
3. (stat.) variantă a caracteristicii, înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență.
4. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare.
5. raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia.
6. ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal și lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere.
7. debitul anual al unui curs de apă.
8. parte componentă a unui ansamblu cu funcționalitate proprie.
9. fiecare din părțile detașabile ale unei nave spațiale.
10. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalație electronică.
11. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui edificiu.

regină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. regina)

1. soție de rege; suverană a unui regat.
2. (fig.) persoană, lucru cu o poziție privilegiată, dominantă.
3. matcă (de albine).
4. piesa cea mai însemnată la jocul de șah după rege.

ferecat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fereca)

1. acoperit cu metal, prevăzut cu șine, cu fâșii de fier, cu cuie etc.
2. prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți.
3. (despre anumite obiecte prețioase) îmbrăcat sau împodobit cu aur, cu argint sau cu pietre scumpe.
4. (despre uși, porți etc.) încuiat, zăvorât.
5. (despre oameni) legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat).
6. (despre pietrele morii) cu suprafața neregulată, prevăzută cu zimți (ca să macine bine).
7. (despre bani) zimțuit.
8. (antonim) neferecat.