circulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circulation, lat. circulatio)

1. mișcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicație etc.).
2. mișcare a unui corp într-un circuit.
3. a pune în ~ = a face să intre în uz.
4. mișcare a sângelui în aparatul circulator și a servei în plante.
5. (ec.) schimb de bunuri, de mărfuri.
6. ~ bănească (sau monetară) = circulația banilor în procesul schimbului.

autocirculație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocirculation)

1. menținere a deplasării unei ape în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare.

recirculație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. récirculation)

1. reintroducere a unui material în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției.
2. reintroducere a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire ori a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică.

acrocianoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyanose)

1. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

ambuteiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embuteillage)

1. îmbuteliere.
2. blocare (a unor nave, a circulației rutiere etc.).

arteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artère)

1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe și țesuturi.
2. magistrală de circulație.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei rețele de distribuție.

auto

Parte de vorbire:  I. s.n., II. adj. invar.  
Etimologie: (fr., germ. auto)

1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulație, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.

autoband

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. germ. Autobahn)

1. drum cu mai multe benzi de circulație pe sens, fără trecere între sensuri, conceput pentru circulația rapidă a automobilelor; autostradă.