comun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparține mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulți sau pe toți; obștesc.
2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel; factor ~ = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparține mai multor fracții.
3. a face cauză ~ă cu cineva = a fi de partea cuiva.
4. obișnuit, normal, frecvent.
5. loc ~ = idee, lucru știut de toată lumea; banalitate.
6. mediocru, banal, de rând.
7. s. n. ceea ce aparține tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obștești.
8. în ~ = laolaltă, împreună.
9. a ieși din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit.

fracționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fractionnaire)

1. (mat.) care conține o fracție; de forma unei fracții.
2. număr ~ = număr format dintr-un întreg și o fracție.

mixt, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. mixte, lat. mixtus)

1. adj. compus din elemente eterogene; amestecat.
2. școală (sau clasă) ~ă = școală (clasă) frecventată de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci bărbătești și femeiești; (mat.) număr ~ = număr format din numere întregi și din fracții.
3. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute.
4. produse intermediare conținând atât materiale utile, cât și sterile.

numărător

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. numérateur)

1. s. m. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție.
2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt.
3. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva.

numitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (numi + -tor)

1. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul.
2. a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite.

redus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reduce)

1. scăzut, micșorat; mic.
2. (despre fracții, expresii algebrice) simplificat.
3. (despre oameni) lipsit de inteligență; mărginit, prost.
4. (lingv.; despre sunete) slab perceptibil.
5. (despre substanțe) care a suferit operația de reducere (3).