Dictionar

bowling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bowling)

1. joc de popice practicat pe o pistă modernă, cu dispozitive automatizate.
2. teren, loc amenajat pentru bowling (1).
 

camerling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camerlingue, it. camerlingo)

1. cardinal care administrează afacerile bisericii în timpul vacanței Sfântului Scaun.
 

cancelling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cancelling)

1. clauză într-un contract de transport maritim potrivit căreia se poate rezilia contractul dacă nava nu sosește în portul de încărcare la termenul convenit.
 

cling

Parte de vorbire:  interjecție (adesea repetat)  
Etimologie: (onomatopee)

1. cuvânt care imită sunetul clopotelor sau zgomotul produs prin vibrarea sau lovirea unui obiect de metal sau de sticlă.
2. (var.) clinc.
 

curling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. curling)

1. joc sportiv pe gheață, de origine scoțiană, între două echipe a 4 jucători, constând în lansarea unor obiecte (cibleuri) spre o țintă, cu scopul de a o doborî sau a le plasa cât mai aproape de aceasta.
 

darling

Parte de vorbire:  s.m.f. invar.  
Etimologie: (engl. darling)

1. termen afectuos de adresare; drag, dragă.
 

ablaut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
 

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
 

acceptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însușirea unui enunț de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
 

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.
 

actant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actant, germ. Aktant)

1. (lingv.) autor al acțiunii verbului; subiect.
 

adstrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adstrat)

1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenței lingvistice.