ENDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. endon „spre interior, înăuntru”)

1. „intern, interior, înăuntru, lăuntric”.

entelehie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entéléchie)

1. (fil.; la Aristotel) scop lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei.

interior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. interior, fr. intérieur)

1. adj. situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern.
2. (fig.) for ~ = conștiință.
3. s. n. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu.
4. reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură).
5. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc.
6. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului.

intern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interne, lat. internus)

1. adj. care se află înăuntru; interior, lăuntric.
2. organe ~e = organele din cavitatea toracică și abdominală; boli ~e = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~ă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei; (inform.) memorie ~ă = memorie a calculatorului făcând parte din unitatea centrală.
3. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa într-un internat.
4. student în medicină care face practică într-o clinică, unde, de obicei, și locuiește.

intim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intime, lat. intimus)

1. care constituie esența unui lucru; lăuntric.
2. (fig.) strâns, apropiat.
3. (despre sentimente) puternic, profund.
4. (despre oameni; și s. m.) legat printr-o afecțiune puternică, profundă.
5. familiar, prietenos, cordial.
6. referitor la sentimentele de dragoste, erotic; sexual.
7. referitor la viața particulară sau familiară a cuiva.
8. care are loc într-un cadru restrâns.

intrinsec, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intrinsèque, lat. intrinsecus)

1. care constituie partea lăuntrică, esența unui lucru; imanent.
2. valoare ~ă = valoarea pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși.
3. (anat.; despre mușchi) în interiorul unui organ.
4. (despre semiconductoare) care nu conține impurități.