OK
X
eucenic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
eucoenicus
2.
FR
eucénique
3.
EN
eucoenic
4.
DE
euzönisch
5.
RU
эвценотический
6.
HU
eucönikus,
egy
társulás
jellemző
és
hű
tagja
ucenic, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (sl. učenikŭ)
1.
cel
care
învață
o
meserie,
o
tehnică,
sub
îndrumarea
unui
meșter
sau
instructor
în
virtutea
unui
contract
sau
într-un
centru
de
ucenicie.
2.
adept
și
continuator
al
unui
savant,
al
unui
filosof,
al
unui
artist.
3.
(prin
ext.)
începător
într-o
activitate;
discipol,
elev.
ucenicie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ucenic + -ie)
1.
starea,
calitatea,
ocupația
de
ucenic;
timpul
petrecut
ca
ucenic.
2.
însușire
a
unei
meserii
sau
a
cunoștințelor
dintr-un
domeniu
de
activitate
sub
îndrumarea
unui
meșter.
extern, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. externe, lat. externus)
1.
adj.
aflat
în
afară,
din
afară;
exterior.
2.
politică
~ă
=
politica
unui
stat
față
de
celelalte
state;
unghi
~
=
fiecare
dintre
unghiurile
formate
de
două
drepte
tăiate
de
o
secantă
și
aflat
în
afara
lor.
3.
(despre
medicamente)
care
se
administrează
la
suprafața
corpului.
4.
s.
m.
f.
elev,
ucenic
care
locuiește
și
ia
masa
în
afara
școlii.
5.
student
în
medicină
practicant
într-o
clinică.
intern, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. interne, lat. internus)
1.
adj.
care
se
află
înăuntru;
interior,
lăuntric.
2.
organe
~e
=
organele
din
cavitatea
toracică
și
abdominală;
boli
~e
=
boli
ale
organelor
interne;
motor
cu
ardere
~ă
=
motor
care
folosește
energia
unui
combustibil
ars
în
interiorul
cilindrului;
unghi
~
=
unghi
format
din
două
drepte
tăiate
de
o
secantă,
aflat
în
interiorul
lor
și
de
aceeași
parte
a
secantei;
(inform.)
memorie
~ă
=
memorie
a
calculatorului
făcând
parte
din
unitatea
centrală.
3.
s.
m.
f.
elev,
ucenic
care
locuiește
și
ia
masa
într-un
internat.
4.
student
în
medicină
care
face
practică
într-o
clinică,
unde,
de
obicei,
și
locuiește.
maistru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Meister)
1.
muncitor
cu
calificare
superioară
într-o
meserie
etc.
2.
instructor,
îndrumător
al
instruirii
practice
a
ucenicilor,
elevilor
sau
muncitorilor
tineri.
martir, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr., lat., gr. martyr)
1.
mucenic
(al
bisericii).
2.
cel
care
îndură
chinuri
pentru
convingerile
sale.
noviciat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. noviciat)
1.
situația,
starea,
condiția
de
novice;
ucenicie.
2.
timpul
cât
durează
această
stare.
3.
locuință
destinată,
în
mănăstire,
novicilor.
4.
(înv.)
novițiat.
mucenie
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (srb. mučenje, rs. мучение)
1.
supunere
la
un
martiriu;
martirizare.
2.
loc
unde
era
torturat
sau
ucis
un
mucenic.
3.
(var.)
măcenie,
mâcenie.