Dictionar

vertical

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT verticalis
2. FR vertical
3. EN vertical
4. DE vertikal; senkrecht; lotrecht; scheitelrecht; aufrecht; aufgerichtet
5. RU вертикaльный; отвесный
6. HU függőleges, egyenesen álló, felegyenesedő
 

erect; vertical

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT erectus; verticalis
2. FR vertical; dressé; droit; érigé
3. EN erect; upright; straight up
4. DE aufrecht; aufgerichtet; geradestehend; gerade; emporstehend
5. RU прямостоящий; вертикaльный; отвесный
6. HU egyenesen-merőlegesen felálló
 

girovertical

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrovertical)

1. giroscop cu axa de rotație verticală.
 

vertical, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. vertical, lat. verticalis)

1. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt.
2. ~a locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat.
3. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir.
 

verticalicește

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (vertical + -icește)

1. în mod vertical; în poziție verticală.
2. urmând o linie, o direcție verticală, direcția firului de plumb.
3. perpendicular pe planul orizontului, urmând verticala.
 

verticalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vertical + -ism)

1. tendința de a favoriza verticalitatea față de orizontalitate.
2. calitatea de a fi vertical; verticalitate.
3. poziție verticală; verticalitate.
 

verticalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. verticalité)

1. poziție verticală; însușirea de a fi vertical.
2. (fig.) intransigență.
 

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

aerogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogramme)

1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși.
2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
 

altitudinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altitudinal)

1. situat la altitudine; de altitudine; altitudinar.
2. (prin ext.) vertical, ierarhic.
 

altitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altitude, lat. altitudo)

1. înălțime deasupra nivelului mării.
2. mare elevație verticală.
 

anteversie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéversion)

1. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ; înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.
2. ~ femurală = afecțiune în care colul femural se înclină înainte față de restul femurului.
3. ~ a uterului = înclinarea axei verticale a uterului, al cărui fund este înclinat înainte și colul uterin ridicat înapoi.
4. (var.) anteversiune.
5. (antonime) retroversie, retroversiune.