morfem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphème)

1. element morfologic (prefix, sufix, desinență) care servește la formarea cuvintelor și a formelor flexionare ale acestora.
2. (în concepția modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului.

morfematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (morfem + -/a/tic)

1. referitor la morfem.

alomorf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allomorphe)

1. fiecare dintre formele distincte ale aceleiași substanțe.
2. variantă a unui morfem în funcție de context.

distribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distribution, lat. distributio)

1. distribuire; repartiție.
2. felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.
3. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulțimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).
4. dirijarea și repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc.
5. totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia.
6. (lingv.) ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază.

elativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élativ, germ. Elativ)

1. caz gramatical care exprimă acordarea, prin atracție, a adverbului, morfem al superlativului unui adjectiv, cu adjectivul respectiv.

flectiv

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. flectif)

1. unitate morfemică reprezentată printr-unul sau mai multe morfeme dependente, care se așază după radical.

jonctură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. joncture)

1. (lingv.) graniță lingvistică pertinentă, marcată de o pauză virtuală și de o schimbare a intonației, între două segmente, silabe, morfeme, sintagme sau propoziții.
2. (lingv.) element fonetic care marchează o pauză; separare între două elemente de pronunție (foneme etc.), care este relevantă pentru înțelegerea unei limbi.

lexem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lexème)

1. morfem lexical; semantem.