unanimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. unanimité, lat. unanimitas)

1. unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc.
2. (prin analogie) acord general, armonie.
3. (loc. adv.) în (sau cu) ~ = cu aprobarea tuturor; în mod unanim.
4. (var.) (rar) unanimita.

cvasiunanimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)

1. ceea ce constituie aproape unanimitatea; ceea ce constituie enorma majoritate; aproape totalitate.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

concert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concert, it. concerto)

1. executare în public a unor lucrări muzicale.
2. compoziție muzicală amplă, de obicei în trei părți, scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră.
3. (fig.) unanimitate, înțelegere (deplină), acord, armonie.

cvasiunanimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)

1. ceea ce constituie aproape unanimitatea; ceea ce constituie enorma majoritate; aproape totalitate.

unanimist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. unanimiste)

1. (adept) al unanimismului.
2. I. care aparține, care se raportează la unanimism; referitor la unanimism.
3. (politică) referitor la unanimitate.
4. II. susținător al unanimismului.

unanimicește

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (unanim + -icește)

1. în unanimitate, exprimând o opinie comună; în mod unanim.