OK
X
adaptare
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adaptatio
2.
FR
adaptation
3.
EN
adaptation
4.
DE
Adaptation;
Anpassung
5.
RU
aдaптaция
6.
HU
alkalmazkodás,
alkalmazkodottság,
hozzászokás
adaptare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
adapta;
adaptație.
2.
deprindere
cu
noi
condiții
(de
viață,
de
muncă
etc.);
acomodare.
3.
modificare
a
unei
opere
pentru
a
trece
dintr-un
gen
în
altul;
transpunere
în
formă
scenică,
radiofonică
sau
cinematografică
a
unei
opere
literare.
4.
(bot.)
modificările
morfologice
și
fiziologice
ale
plantei
pentru
a
face
față
condițiilor
de
mediu
schimbat.
5.
~
la
utilizator
=
adaptarea
echipamentelor
produse
în
serie
la
cerințele
specifice
ale
unui
utilizator;
particularizare,
personalizare.
6.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
autoadaptare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoadapta)
1.
adaptare
prin
eforturi
proprii;
(rar)
autoadaptat.
2.
adaptare
fără
ajutorul
cuiva;
(rar)
autoadaptat.
inadaptare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. inadaptation)
1.
dificultate,
neputință
de
adaptare.
preadaptare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. préadaptation)
1.
posibilitate
a
unui
organism
de
a
se
adapta
la
mediul
înconjurător
datorită
unor
mutații
preexistente.
acmee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acmé)
1.
apogeu,
punct
culminant.
2.
fază
în
care
o
boală
atinge
intensitatea
maximă.
3.
cea
mai
evoluată
fază
de
adaptare
în
filogenie
și
ontogenie.
acomodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (acomoda)
1.
acțiunea
de
a
se
acomoda;
acomodație.
2.
~
vizuală
=
modificare
spontană
a
curburii
cristalinului.
3.
(biol.)
adaptare
individuală
care
nu
afectează
decât
fenotipul.
4.
(lingv.)
asimilație
parțială
între
două
sunete
în
contact
direct.
acomodație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accommodation)
1.
acțiunea
sau
rezultatul
acțiunii
de
a
(se)
acomoda;
acomodare.
2.
schimbarea
prezentată
de
o
ființă
vie
pentru
a
se
adapta
în
afara
mediului
său
natural.
3.
(biologie)
adaptarea
unui
organism
la
schimbările
din
mediul
său
de
viață.
4.
(psihologie)
modelarea
psihică
inconștientă
care
permite
unui
individ
adaptarea
la
mediul
său.
5.
(oftalmologie)
modificarea
curburii
cristalinului,
care
permite
ochiului
să
vadă
clar
obiectele
aflate
la
diferite
distanțe
de
el;
modificări
oculare
adaptative
care
asigură
claritatea
imaginilor
pentru
diferite
distanțe
de
vizualizare.
6.
(învechit)
acțiunea
de
instalare
convenabilă
a
unei
persoane.
7.
(var.)
acomodațiune.
8.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
aculturație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. acculturation)
1.
complex
de
transformări
care
au
loc
în
planul
culturii
ca
urmare
a
contactului
între
grupuri
sociale
având
culturi
deosebite;
adaptare
a
unui
individ
(grup)
la
o
nouă
cultură.
acutumanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accoutumance)
1.
faptul
de
a
se
obișnui;
adaptare.
2.
(med.)
proces
prin
care
organismul
devine
insensibil
la
acțiunea
unui
medicament,
a
unei
otrăvi.
adaptabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adaptabilité)
1.
capacitatea
de
adaptare
la
situații
sau
medii
noi.
2.
capacitatea
unui
sistem,
a
unei
regiuni
sau
a
unei
comunități,
de
a-și
ajusta
mecanismele
și
structura
pentru
a
ține
cont
de
schimbările
reale,
potențiale
sau
presupuse
de
mediu.
3.
capacitatea
unei
organizații
sau
a
unui
individ
de
a
se
adapta
la
noile
tehnologii,
noile
condiții
de
piață
și
noile
moduri
de
lucru.
4.
(antonime)
inadaptabilitate,
neadaptabilitate.