poda

Parte de vorbire:  vb. refl. (Maramureș)  
Etimologie: (po- + da)

1. a se obișnui cu un lucru, cu o unealtă, cu o meserie; a se deprinde, (reg.) a se cunti.

anapoda

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (ngr. anápoda)

1. pe dos, de-a-ndoaselea, în dezordine; în altă direcție decât trebuie.
2. în neștire, la întâmplare, orbește.
3. (expr.) a se uita ~ (peste câmp) = a se uita cruciș.
4. (expr.) a umbla ~ = a umbla cu vorbe din casă-n casă și a nu-și vedea de rostul casei.
5. (reg.) anapăda.

epodă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épode, lat., gr. epodos)

1. (în corurile tragediei grecești) parte lirică ce se cânta după strofă și antistrofă.
2. cuplet liric compus din versuri inegale.
3. mic poem satiric.

podalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. podalgie)

1. senzație de durere în picior.

podară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. podaire)

1. curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată.

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.

administrativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administrație.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituție de administrație; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.

antipodară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipodaire)

1. (mat.) curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată.

antipodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. antipodisch)

1. care se găsește diametral opus unui lucru, persoane etc.
2. situat la antipozi; antipodal.

antistrofă

Parte de vorbire:   s.f.  
Etimologie: (fr. antistrophe, lat. antistropha)

1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.

argonaut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argonaute, gr. argonautes)

1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.
2. (fig.) navigator îndrăzneț.
3. moluscă cefalopodă din mările calde.