OK
X
cuvântare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cuvânta)
1.
vorbire
în
public,
desfășurată
cu
oarecare
solemnitate;
discurs.
2.
spusă,
vorbă;
vorbire,
conversație.
kilocuvânt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (kilo- + cuvânt)
1.
(inform.)
multiplu
al
cuvântului,
egal
cu
1024
de
cuvinte.
termen; cuvânt
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
terminus
2.
FR
terme
3.
EN
term;
word
4.
DE
Ausdruck;
Wort;
Termin
5.
RU
термин
6.
HU
határidő,
határpont
kifejezés,
megszabott
időtartam
abracadabra
Parte de vorbire:
interj., s.
Etimologie: (fr., it. abracadabra)
1.
interj.
cuvânt
cabalistic
căruia
ocultiștii,
gnosticii
etc.
îi
atribuiau
puterea
magică
de
a
vindeca
anumite
boli.
2.
s.f.
îngrămădire
de
cuvinte
fără
sens.
abraxas
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abraxas)
1.
cuvânt
mistic
la
gnostici,
scris
mai
ales
pe
amulete;
(prin
ext.)
amuletă,
talisman.
2.
var.
abrasax.
abrevia
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abbreviare)
1.
a
prescurta
(un
cuvânt,
un
titlu
etc.).
2.
a
nota
ceva
printr-un
simbol,
printr-o
siglă.
abreviere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abrevia)
1.
acțiunea
de
a
abrevia
și
rezultatul
ei.
2.
(concr.)
cuvânt,
titlu
etc.
prescurtat;
prescurtare,
abreviație;
simbol.
abuziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)
1.
care
întrece
măsura;
exagerat,
excesiv.
2.
care
constituie
un
abuz;
arbitrar;
ilegal.
3.
care
abuzează
de
puterea
lor.
4.
care
este
înșelător,
specios.
5.
(lingvistică)
se
spune
despre
un
cuvânt
folosit
într-un
mod
impropriu.
6.
părinte
~
=
părinte
care
captează
pentru
sine
și
exclusiv
afecțiunea
copiilor
săi
(ex.
mamă
~ă,
tată
~).
accent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)
1.
intonație
specială
a
unei
silabe
dintr-un
cuvânt
prin
mărirea
intensității
vocii.
2.
semn
grafic
care
indică
această
intonație.
3.
(muz.)
emisiune
mai
intensă
a
unui
sunet,
a
unui
acord.
4.
mod
specific
de
a
vorbi
o
limbă,
un
dialect.
5.
inflexiune
afectivă
a
vocii.
6.
(fig.)
importanță.
7.
a
pune
~ul
(pe)
=
a
sublinia,
a
scoate
în
relief.