OK
X
vorbagiu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (vorbi + -agiu)
1.
(depr.)
om
vorbăreț;
palavragiu.
vorbar, -ă
Parte de vorbire:
adj. (reg.)
Etimologie: (vorbă + -ar)
1.
care
vorbește
mult;
vorbăreț.
vorbăreție
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (vorbăreț + -ie)
1.
vorbă
multă
și
fără
rost;
vorbărie.
vorbărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vorbă + -ărie)
1.
vorbă
multă
și
fără
rost;
pălăvrăgeală,
trăncăneală,
sporovăială,
flecăreală,
taifas.
vorbariu
Parte de vorbire:
s.n. (Transilv.; înv.)
Etimologie: (vorbă + -ariu)
1.
carte
de
referință
care
listează
cuvintele
într-o
ordine
convenită
(în
general
alfabetică)
pentru
a
le
explica
cu
informații
diferite;
dicționar,
(înv.)
vorbar.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
amabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amabilité, lat. amabilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
amabil;
calitatea
unei
persoane
amabile.
2.
firea
unei
persoane
vrednice
de
iubit.
3.
atitudine,
faptă,
vorbă
amabilă;
compliment.
4.
(antonime)
grosolănie,
răutate.
apropo
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. à-propos)
1.
adj.
(fam.)
ce
voiam
să
spun!
fiindcă
a
venit
vorba!Is.
n.
aluzie
răutăcioasă
la
adresa
cuiva.
măgărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (măgar + -ie)
1.
comportare,
atitudine,
faptă
sau
vorbă
obraznică,
impertinentă;
purtare
de
măgar.
balivernă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baliverne)
1.
vorbă
goală,
lipsită
de
importanță
sau
nesocotită;
palavră.
bavard, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bavard)
1.
vorbăreț,
guraliv,
limbut.
2.
incapabil
de
a
păstra
un
secret;
indiscret.