delibera

Parte de vorbire:  I. vb. intr., II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. délibérer, lat. deliberare)

1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.
2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.
3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluționa.
4. (rar) a pune în libertate; a elibera.

deliberant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibérant)

1. care deliberează; care se ocupă de deliberare.

deliberare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (delibera)

1. acțiunea de a delibera, în vederea luării unei decizii, și rezultatul ei; dezbatere, deliberație.
2. hotărâre luată de o adunare, un consiliu etc.
3. (rar) punere în libertate.

deliberat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibéré)

1. adj. (și adv.) (în mod) intenționat, cumpănit; liber consimțit.
2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunțarea sentinței.
3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.

deliberativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibératif, lat. deliberativus)

1. care deliberează.
2. vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot.
3. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului.

autarhie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autarchie)

1. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.
2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.
3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.
4. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii.
5. (var.) autarchie.

consultativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consultatif)

1. cu caracter de consultație.
2. organ ~ = organ chemat să-și dea avizul în anumite chestiuni.
3. vot ~ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare.

deliberant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibérant)

1. care deliberează; care se ocupă de deliberare.

deliberat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibéré)

1. adj. (și adv.) (în mod) intenționat, cumpănit; liber consimțit.
2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunțarea sentinței.
3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.

departamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. départemental)

1. care ține de un departament, care se referă la un departament; ministerial.
2. (Franța) consiliu ~ = adunarea deliberativă a unui departament, aleasă prin vot universal în cadrul cantoanelor.

dezinformație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.
2. set de practici și tehnici de comunicare menite să influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.
3. (antonim) informare.