variantă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. variante)
Etimologie: (fr. variante)
1. aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei lucrări, acțiuni.
2. formă a unui element lingvistic diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică.
3. drum (canal) care ocolește traseul principal, ajungând în același punct final.
4. (biol.) individ, populație care diferă de tip prin unul sau mai multe caractere.
5. (stat.) una din formele sub care s-a înregistrat variabila în cadrul activității cercetate.