Dictionar

convingere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (convinge)

1. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune;
2. părere fermă asupra unui lucru.
 
 

certitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. certitude, lat. certitudo)

1. siguranță, convingere, încredere deplină.
 
 
 

convingător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (convinge + -/ă/tor)

1. care convinge, care este capabil convingă; care are putere de convingere; edificator.
2. (antonim) neconvingător.