abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

defecțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défection, lat. defectio)

1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc.
2. deranjament care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc.

lipoxemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lipoxémie)

1. părăsire a plantei gazdă de către parazitul ajuns la completă dezvoltare.

treflă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. trèfle)

1. una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-o frunză de trifoi de culoare neagră; spatie.
2. (poligr.) ornament care imită trifoiul.
3. găitan de bumbac, de mătase etc. în formă de frunză de trifoi, cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă).
4. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale căror centre formează un triunghi echilateral.
5. (mar.) dispozitiv la colțul inferior al velelor pătrate, dintr-un inel mare prin care trec două inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe direcții.
6. pasaj denivelat în curbă pentru părăsirea unei șosele și intrarea în altă șosea.

viteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vitesse)

1. rapiditate de deplasare; iuțeală.
2. variația unei mărimi fizice în unitatea de timp.
3. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere.
4. ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar.
5. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent.
6. (fot.) timp de expunere.
7. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material.

urgisire

Parte de vorbire:  s.f. (înv., pop.)  
Etimologie: (v. urgisi)

1. acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei; năpăstuire, ură; dispreț.
2. (rar) părăsire.
3. (înv.) izgonire.