stațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. station, lat. statio)

1. localitate care prezintă elemente de atracție turistică sau condiții climatice prielnice sănătății, ape minerale etc.
2. ansamblu de clădiri, instalații, laboratoare la efectuarea unor observații, la îndeplinirea unei operații tehnice sau a activității unei unități de muncă de pe un anumit teritoriu.
3. centru special pentru cercetări experimentale.
4. așezare omenească din epocile primitive.
5. poziție caracteristică a corpului (la om și la animale).
6. totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze.

habitat; loc de creștere; stațiune

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT habitatio; habitat; locus natalis; statio
2. FR habitation; habitat; station
3. EN habitat; station; natural environment; place of growth
4. DE Habitat; Lebensraum; Wohnort; Fundort; Standort
5. RU собитaние; местообитaние; местопроизрaстaние; стaция
6. HU élettér; élőhely, biotóp; élőlény természetes előfordulási helye

loc; stațiune

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT locus
2. FR lieu; place
3. EN lace; locality
4. DE Ort; Stelle; Platz; Punkt
5. RU место; местонaхождение
6. HU hely, állomás

localitate; stațiune

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT localitas
2. FR station; localité
3. EN site; place; locality
4. DE Fundort; Lokalität
5. RU местонaхождение
6. HU helyiség, állomás, lelőhely

microstațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + staţiune)

1. ~ balneară = stațiune balneară de capacitate redusă.

radiostațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. radiostation)

1. stație de radioemisiune.

atestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)

1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
3. (var.) (înv.) atestațiune.
4. (antonime) contestație, contestare.

balnear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balnéaire, lat. balnearius)

1. care ține de băile curative, care se referă la băile curative.
2. privitor la băile de mare.
3. (despre așezări) situat pe malul mării sau lângă izvoare termale.
4. stațiune ~ă = localitate unde se face o cură pentru vindecarea anumitor boli.

buvetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buvette)

1. loc unde se beau ape minerale într-o stațiune balneară.

central, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. central, lat. centralis)

1. adj. care se află în centru; provenit de la centru.
2. (fig.) care ocupă o poziție principală.
3. care conduce de la centru.
4. s. f. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu.
5. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc.
6. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații.

colonie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină.
4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun.

curant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. curante)

1. adj. medic ~ = medic care îngrijește în mod obișnuit un bolnav.
2. s. m. f. cel care urmează un tratament medical într-o stațiune de cură.