infantil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infantile, lat. infantilis)

1. de copii, al copiilor.
2. paralizie ~ă = poliomielită.
3. (fig.) copilăresc, pueril; neserios.

infantilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. infantilisme)

1. stare patologică constând în persistența, la adulți, a unor caracteristici morfologice, sexuale sau psihologice specifice copiilor.
2. caracter, comportament infantil, iresponsabil; copilărie, infantilitate.
3. (fig.) starea a ceea ce a rămas într-un stadiu infantil.
4. (fig.) lipsă de seriozitate.
5. (antonime) maturitate, seriozitate.

infantilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. infantilità)

1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.

infantiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. infantiliser)

1. a menține la un adult o mentalitate infantilă.

acrodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrodynie)

1. maladie infantilă care se manifestă prin durere la extremități.

amaurotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amaurotique)

1. I. (med.) aparținând sau care suferă de amauroză.
2. (med.) idioție ~ă = boală infantilă familială care se manifestă prin orbire congenitală și absența totală a dezvoltării intelectuale.
3. II. persoană care suferă de amauroză.

atrofiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atrophiant)

1. care atrofiază; care cauzează atrofierea; care reduce volumul, dezvoltarea.
2. (fig.) care atrofiază moralicește, intelectualicește.
3. (med.) encefalopatie ~ă = un fel de encefalopatie infantilă, însoțită de atrofie.

globalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. globalisme)

1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.
2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.
3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.
4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.
5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.
6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care să guverneze toate popoarele; mondialism.

hipsaritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypsarithmie)

1. epilepsie infantilă caracterizată prin contracții musculare bruște și frecvente, asociate cu descărcări de unde rapide și ample pe traseul electroencefalogramei.

infantilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. infantilisme)

1. stare patologică constând în persistența, la adulți, a unor caracteristici morfologice, sexuale sau psihologice specifice copiilor.
2. caracter, comportament infantil, iresponsabil; copilărie, infantilitate.
3. (fig.) starea a ceea ce a rămas într-un stadiu infantil.
4. (fig.) lipsă de seriozitate.
5. (antonime) maturitate, seriozitate.