OK
X
angoasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. angoisser)
1.
a
da
o
stare
de
neliniște;
a
neliniști
(profund).
angoasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. angoisse)
1.
neliniște,
tulburare
cauzată
de
o
teamă
puternică
fără
obiect
real,
concret,
adesea
patologică.
2.
(fil.)
sentimentul
înstrăinării
omului;
conștiința
condiției
umane
de
ființă
muritoare.
3.
(med.)
stare
provocată
de
contracția
regiunii
epigastrice,
însoțită
de
mari
dificultăți
respiratorii
și
de
tristețe
excesivă.
angoasant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. angoissant)
1.
care
provoacă
angoasă,
îngrijorare
profundă;
neliniștitor.
2.
(antonim)
securizant.
angoasant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. angoissant)
1.
care
provoacă
angoasă,
îngrijorare
profundă;
neliniștitor.
2.
(antonim)
securizant.
angor
Parte de vorbire:
s.f. inv.
Etimologie: (fr., lat. angor)
1.
(med.)
durere
brutală
și
angoasantă;
angină
pectorală.
2.
(expr.)
~
pectoris
=
anghină
pectorală.
calmant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. calmant)
1.
(medicament,
procedeu)
care
suprimă
durerile;
tranchilizant.
2.
I.
care
calmează,
în
sens
fizic
sau
în
sens
moral.
3.
(med.)
care
atenuează
iritațiile
țesuturilor;
care
ușurează
efectele
bolii,
durerii
fizice
sau
excitației
nervoase;
analgezic,
sedativ.
4.
II.
remediu
care
calmează
durerea
sau
excitația
nervoasă.
5.
(antonime)
agasant,
angoasant,
enervant,
excitant,
iritant.
castrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. castration, lat. castratio)
1.
operație
prin
care
un
individ,
bărbat
sau
femeie,
este
privat
de
capacitatea
de
reproducere;
castrare.
2.
(botanică)
operație
analogă
prin
care
o
plantă
este
privată
de
capacitatea
de
a
produce
polen.
3.
(psihanaliză)
anxietate
(sau
complex)
de
~
=
angoasă
legată
de
amenințarea
imaginară
a
îndepărtării
penisului.
4.
(biol.)
~
parazitară
=
modificări
produse
de
un
parazit
animal
sau
vegetal
pentru
a
bloca
aparatul
reproducător
al
gazdei
sale.
5.
(var.)
castrațiune.
compulsiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. compulsion)
1.
tip
de
conduită
în
care
individul
se
simte
constrâns
a
acționa
sub
efectul
unei
forțe
interne
obsesionale,
amenințat
de
angoasă,
de
culpabilitate;
compulsie.
conversiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conversion, lat. conversio)
1.
modificare
a
condițiilor
inițiale
ale
unui
împrumut.
2.
preschimbare
a
unei
valori
monetare
într-o
valoare
de
altă
natură.
3.
(rar)
schimbare
a
naturii,
a
formei
unui
lucru.
4.
modificare
a
unui
sistem
fizic
sau
tehnic
prin
transformarea
unor
mărimi
date.
5.
transformare,
în
urma
unui
proces
chimic,
a
unei
specii
de
molecule
în
alte
specii
de
molecule.
6.
(biol.)
schimbare
în
ordine
liniară
a
genelor;
transmutație
genetică.
7.
reluare
în
ordine
inversă
a
termenilor
unei
sintagme,
cu
sau
fără
schimbarea
înțelesului
ori
funcțiilor
sintactice;
reversiune.
8.
schimbare
a
clasei
lexico-gramaticale,
a
valorii
unui
cuvânt;
hipotaxă.
9.
(log.)
răsturnare
a
unei
judecăți
prin
înlocuirea
reciprocă
a
subiectului
cu
predicatul.
10.
traducere
a
unui
cuvânt,
număr
sau
mesaj
alfanumeric
dintr-un
cod
sau
limbaj
într-altul.
11.
mecanism
psihic
care
face
să
apară
un
simptom
corporal
la
locul
unui
efect
refulat
ce
nu
poate
accede
în
conștiință
fără
a
provoca
o
reacție
de
angoasă.